Un cer senin cu mii de stele deasupra gandurilor mele duse in departari trezind in mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e toamna c-afara-i trist si e pustiu? ca pomii-si dezgolesc a lor coroana si acuma ceru-i cenusiu ca nu mai sunt privighetori sa-mi cante in imnuri de iubire, fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate, cand langa mine alaturi e iubirea..., cand langa mine esti TU...?!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu